Azi am avut ocazia sa trag o fuga pana la iubitii nostrii unguri, cetateni ai orasului Szeged. Duminica fiind, si dupamasa, ungurii nu prea stateau pe afara. In schimb, totul era curatel, aranjat, semnal WiFi in parc, am mancat la BurgerKing si la un restaurant micut niste spaghetti bolognese super bune.
Cu ocazia ca nu am fost de mult la cinema, in seara asta m-am hotarat sa merg cu o prietena sa vad un film pe imensul ecran de la Cinema City.
Ne-am luat bilete la primul film care incepea - Mirrors.
Un film destul de spookey…cu unele scene de-a dreptul scarboase, dar trebuie sa recunosc ca ecranul cat Casa Poporului si sonorizarea de milioane au contribuit la amplificarea senzatiei.
N-am inteles mare lucru din film, dar daca nu aveti ce face noaptea, vi-l recomand.
Intr-o vreme sustienam sus si tare ca in Romania se face playback, la greu. (aici) .
Chiar asa e. La noi niemeni nu canta live deoarce au coregrafii dificile, au probleme cu vocea sau mai stiu eu ce. Fuck it!
Lumea merge la concert la Madonna pentru a ii vedea curu de 50 de ani sau pentru a o asculta? Cine a mai vazut muzicant cu probleme la coardele vocale… asta ii ca si frizerul fara freza sau croitorul fara haine. Dar eu continui sa sustin ca astea sunt motive invocate doar de interpretii romani.
De ce? Pentru ca dincolo, si niste dansatoare de noapte pot sa cante live neavand nicio problema cu “gura” (la voce ma refeream) si nici cu coregrafiile (care sunt destul de dificile).